Dupa
un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o
mana si a inlantui un suflet si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu
cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si
asa, omul incepe sa invete, ca saruturile nu sunt contracte si cadourile
nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si
ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in
astazi si acum, pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur
pentru a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante
care se opresc insa la jumatatea drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca
daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si
calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste
propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si
invata ca intradevar poate suporta, ca intradevar are forta, ca intradevar e
valoros, si omul invata si invata, si cu fiecare zi invata.
Cu timpul
inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna
ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.
Cu timpul
intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a
pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.
Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru
a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa
o vezi. Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si
ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea
inconjurat doar de false prietenii.
Cu
timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot
restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce
poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o
pot face.
Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte
probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.
Cu
timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi
vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.
Cu timpul iti dai seama ca
fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta
niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o
fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si
dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca grabind
sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu
vor mai fi asa cum sperai.
Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai
bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu
timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti
vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai
sunt...
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa
spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei
sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.
Dar din
pacate, se invata doar cu timpul...
Jorge Luis Borges
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu