Despre iubire

Pentru a înțelege iubirea, trebuie în primul rând să fiți plini de iubire; numai atunci puteți întelege iubirea. Milioane de oameni suferă:  ei  doresc  să fie iubiți, însă nu știu cum să iubească. Iar iubirea nu poate exista ca un monolog; ea este un dialog, un dialog armonios. Nu ceea ce vi se oferă v[ mulțumește; satisfacția provine din ceea ce dăruiți voi celorlalți.  Nu puteți fi mulțumiți dacă sunteți cerșetori, mulțumirea apare numai dacă sunteți regi. Iar atunci când dăruiți iubire, deveniți un rege. Puteți dărui atât de mult - este inepuizabil; cu cât dăruiți mai mult, cu atât iubirea voastră devine mai rafinată, mai subtilă, mai nuanțată. În momentul în care înțelegeți ce este iubirea, în clipa în care experimentați iubirea, deveniți iubirea însăși. Atunci în voi nu mai există nici dorința de a fi iubiți, nici dorința de a iubi; faptul de a iubi va deveni felul vostru firesc de a fi, la fel de natural ca și respirația. Nu puteți face nimic altceva; veți fi - pur și simplu - plini de iubire. Dacă iubirea voastră nu va găsi ecou, nu vă simțiți răniți. Motivul este următorul: numai persoana care a devenit ea însăși iubirea, poate iubi. Puteți dărui numai ceea ce aveți deja. Nu are rost să cerem iubire unor oameni care nu au cunoscut iubirea în viața lor, care nu au ajuns la sursa întregii lor ființări, care nu au cunoscut iubirea în toată strălucirea ei... Cum ar putea să iubească acești oameni? Ei pot numai să simuleze...S-ar putea chiar să creadă în mod sincer că vă iubesc. Însă, mai devreme sau mai târziu, își vor da seama ca este numai o pretenție, că este numai un rol, o ipocrizie. Poate că nu intenționează să vă înșele, însă ce pot face aceste persoane? Voi cereți să fiți iubiți, iar celălalt cere, la rândul lui, același lucru. Fiecare presupune că partenerul este obligat să iubeasca, și fiecare încearcă din răsputeri să o facă. Aceasta este o idee fixă, însă o asemenea idee nu duce la nimic. Ambii parteneri vor descoperi acest lucru, și fiecare îi va reproșa celuilalt, plângându-se că ceva nu este în regulă. De la bun început ei sunt de fapt niște cerșetori, iar mâinile lor, întinse către celalalt pentru a cere, pentru a ruga, răman goale. Cei care au găsit sursa iubirii în ei înșiși nu mai  au  nevoie  să  fie  iubiți;  în ciuda acestui fapt, vor fi iubiți. Ei vor iubi pur și simplu pentru că au prea multă iubire, la fel ca un nor care vrea să-și reverse ploaia, ca o floare care vrea să-și împrăștie parfumul, fără dorința de a primi ceva în schimb.  Răsplata iubirii este iubirea însăși și nu faptul de a primi iubire. Acesta este unul din misterele vieții: atunci când o persoană este răsplătită prin însăși iubirea pe care o răspândește în jurul ei, mulți oameni o vor iubi; fiind în contact cu ea, toate aceste ființe vor găsi treptat-treptat sursa iubirii în interiorul lor. Ele pot fi în legătură cu o ființă care își răspândește iubirea fără să ceară nimic în schimb. Și cu cât această ființă împărtășește și răspândește mai mult iubirea sa, cu atat iubirea este mai mare.

  OSHO