Cain şi Abel

Du-te, maică-n sfânta mănăstire
Şi te roagă Christului senin,
Cere-i doar un strop de mântuire
Pentru fiii Abel si Cain!

Vino, mamă, într-o zi de vară,
La mormântul alb si mincinos!
Şi te-ntreabă, maică, mai pe seară,
De e drept ce vezi, de-i luminos!


Rătăcesc prin două lumi deodată,
Sfâşiat de-al neştiinţei spin,
Căci, măicuţa mea cea minunată,
Eu nu ştiu de-s Abel ori Cain.



Şi te-ntoarce, maică, la părinte,
Să se roage Marelui Stăpân,
Să ne slobozească din morminte,
Să ne facă iar oştean român!

În parfumul sfânt, de tămâiere,
Să ne ierte, maică, pe eroi,
Să ne cheme primii la-nviere,
Să-nviem într-unul amândoi.


Să ne ierte, maică, de păcate,
Să ne spele, mamă, de venin,
Să-nviem, măicuţă, frate-n frate,
Să nu fim nici Abel, nici Cain...


de Pavel Coruț