Cuvinte pentru Prietena mea Necunoscuta

 

În casa mea din Locul Soarelui Răsare,
Am invitat oaspeții mei de onoare.
Am chemat înăuntru toți oamenii Luminii să vină,
Puțini au intrat; cei mai mulți au preferat să nu vină.




Acolo v-am poftit și pe dumneavoastră,
În singura mea odaie din casa albastră.
V-am așezat pe-un jilț meștesugit din stele,
Nu era timp acolo, nici moarte, nici durere.




Era Lumina pura crescând din Infinit
Si vorba o uitasem… De ce-am mai fi vorbit?
Curgeam pe Raul Vieții în forma cea mai pură,
Calatoria ființei, nici cai și nici trasură.





Ca legământ de suflet la ce mi-ați oferit,
Am tot întors cuvinte și le-am meșteșugit.
Si le-am pictat pe toate cu formă și culoare,
Ca să primească viața și vuiet și vigoare.








Thaora Seven
(AZ – 9/16/16)